Casa Memorială Alexandru Sahia

   Locație  :  Mănăstirea, Județul Călărași  

Muzeul este organizat în casa părintească a scriitorului Alexandru Sahia (1908 – 1937), imobil locuit până în 1963, când a fost vândut de fratele scriitorului în scopul înființării casei memoriale. Casa a fost redeschisă pentru public în 2002, după lucrări de renovare care au durat mai mulți ani. În cele patru încăperi sunt reconstituite interioare de epocă reprezentative pentru viața intelectualității din mediul rural din primele decenii ale secolului al XX-lea: mobilier, ștergare și scoarțe, ceramică populară, bucătăria, cămara cu unelte gospodărești. Sunt expuse, de asemenea, biblioteca scriitorului, ziare și reviste la care scriitorul a colaborat, documente și fotografii ilustrând viața acestuia. După ce a absolvit clasele primare urmate în localitatea natală, Alexandru Stănescu a fost înscris în 1920 la Liceul Militar „Dimitrie Sturdza“ din Craiova.

În 1926, elevul Alexandru Sahia a debutat literar cu schița „Sculptorul Boamba“ publicată în revista „Șoimii“, editată de Liceul Militar „Mihai Viteazul“ din Târgu-Mureș, unde ere înscris sub numele de Alexandru G. Stănescu. La Șoimii, Sahia a semnat cu pseudonimul Al. Mânăstireanu, după numele satului său Mânăstirea din județul Ilfov. Inadaptat vieții cazone, în 1927 a părăsit Liceul Militar, iar în anul 1928 și-a dat bacalaureatul. S-a înscris la Facultatea de drept din cadrul Universității București. Nu s-a putut adapta nici la viața universitară, astfel că în anul 1929 a intrat în viața monahală, devenind călugăr la Mănăstirea Cernica. La mai puțin de un an de la intrarea la mănăstire s-a retras și din mănăstire. Începând din 1931 și până în 1937 – anul decesului – Sahia a fost gazetar publicând în cunoscute ziare și reviste ale vremii: Rampa, Facla, Dimineața, Azi, Cuvântul liber, Adevărul și Era nouă.

În 1932 a înființat chiar și două publicații efemere, Bluze albastre și Veac nou. Scrie reportaje și, după o vizită în U.R.S.S în 1935, laudă realizările sovietice, fapt apreciat de sovietici, care au nevoie să prezinte o imagine pozitivă a Uniunii Sovietice în lumea occidentală. De la el ne rămâne opera „URSS azi“, una din puținele cărți scrise de scriitori români despre URSS. Cu un an înainte de deces, Sahia s-a înscris în Partidul Comunist Român (PCR). A murit la numai 29 de ani ca urmare a unei tuberculoze netratate. În 1946, după preluarea puterii politice în România, PCR l-a transformat în erou al clasei muncitoare. Faptul că a murit de tuberculoză le-a permis biografilor oficiali să scrie că se trage din țărani săraci. De fapt era fiul unui țăran înstărit, ajuns chiar primar liberal în comuna sa.