Casa Memorială Arhim. Dometie Manolache

 

 Locație  :  Ianca, Județul Brăila 

 Muzeul a fost fondat de către frații părintelui Dometie în anul 2001. Clădirea a fost casa părintească a părintelui Dometie.
De menționat că numai două camere sunt destinate expunerii colecțiilor, cu o suprafață de expunere de aproximativ 25 mp. Muzeul deține colecții de fotografii familiale ale părintelui, diplome de studii în xerocopii, cărți cu privire la viața părintelui, un veșmânt preotesc, icoane și obiecte artizanale.
Arhimandritul Dometie Manolache (15 octombrie 1924 – 6 iulie 1975) a fost un mare duhovnic și părinte duhovnicesc român al secolului XX. A fost, asa cum afirma Parintele Dumitru Staniloae, un erou al credintei, un suflet de mare sfintenie si puritate.
Părintele Dometie s-a născut în satul Mărculești, la poalele Munților Pănătău (județul Buzău) la 15 octombrie 1924. A fost cel de-al patrulea din doisprezece copii ai unor părinți evlavioși și muncitori care l-au crescut prin truda brațelor, în frica de Dumnezeu, în ascultarea și respectul celor mai mari, cu simțul răspunderii și al muncii.
A absolvit cu rezultate excepționale Seminarul Teologic din Buzău în anul 1945, în anul 1949 fiind declarat licențiat în teologie.
A ajutat la revigorarea vieții mănăstirești din Transilvania, care nu era într-o stare înfloritoare ca în Muntenia și Moldova. Viața Părintelui Dometie este strâns legată de obștea Mănăstirii Rameț (din 1959 a fost numit preotduhovnic).
A fost un remarcabil teolog, părinte duhovnic, cu deosebite abilități gospodărești.
Pe lângă activitatea administrativă și gospodărească, Părintele Dometie a acordat o importanță deosebită studiului. În anul 1972 s-a înscris la cursurile de doctorat în teologie, la Institutul Teologic din București, pe care le-a terminat cu media 10, cu o lună înainte de sfârșitul său fulgerător.
Părintele Dometie a murit într-o duminică, pe data de 6 iulie 1975. În cuvântul rostit la înmormântarea sa, Prea Sfințitul Emilian Birdaș sintetizează personalitatea duhovnicească a Părintelui: „Teolog distins, părinte duhovnicesc, spirit de înaltă jertfelnicie, altruist gospodar de o mare capacitate… și-a dat necontenit silința pentru a îmbogăți, lărgi și aprofunda, în toate fibrele ființei păstoriților săi, conștiința dăruirii de sine pentru interesele obștei, pildă dându-se, din belșug, ca unul care toată viața a ars pentru ideea dăruirii de sine… Cel mai viu și mai frumos omagiu pe care i-l putem aduce este să-i urmăm îndemnurile, dar mai ales pilda vieții sale, după puterile noastre.“