Casa Memorială Dr. Vasile Lucaciu

 

  Locație  :  Apa, Județul Satu Mare  

Casa Memorială Dr. Vasile Lucaciu prezintă documente și obiecte evocând viața și activitatea memorandistului transilvănean Vasile Lucaciu (1852 – 1922).

Este o casă țărănească compusă din două camere și tindă care a fost inaugurată ca muzeu memorial în anul 1968. Cuprinde șase obiective importante: • Casa parohială în care a locuit preot dr. Vasile Lucaciu cu familia în perioadă 1885 – 1914; • Biserica Sfintei Uniri a Tuturor Românilor ctitorită de Vasile Lucaciu și sfințită în anul 1890; • Locul de adunare; • Izvorul Românilor; • Documente, fotografii de epocă, piese de mobilier originale; • Biblioteca (15.000 volume) ce oferă informații necesare pentru a cunoaște viața, activitatea și puternica personalitate a „Leului de la Șișești“, memorandist și făuritor al României Mari. Vasile Lucaciu, supranumit „Leul de la Șișești“, a fost un lider al mișcării de emancipare națională a românilor din Transilvania și unul dintre artizanii făuririi României Mari. S-a născut la 22 ianuarie 1852, în comuna Apa, din județul Satu Mare, în familia învățătorului Mihai Lucaciu. Sub îndrumarea tatălui său, Vasile Lucaciu va primi primele noțiuni de citit și scris. În 1862 este înscris la gimnaziul băimărean unde urmează primele patru clase, până în anul 1866. În toamna anului 1866 frecventează clasa a V -a la Lliceul Rutean din Ungvar, iar clasa a VI -a la liceul din Oradea. În 1868 se prezintă la un concurs pentru obținerea unei burse la Institutul „Sfântul Atanasie “ din Roma, unde și reușește. Revine acasă în 1870, cu titlul de doctor în teologie și filozofie , având calificativul „Magna cum laudae“. Între anii 1871-1874 a frecventat pentru scurt timp și Universitatea din Viena, studiile universitare încheindu-le în anul 1881 la Budapesta. În anul 1874 termină studiile teologice la Gherla și, tot în acest an, se va căsători cu Paulina Serbac, fiica preotului din Potau. 1878 este anul în care Vasile Lucaciu este numit profesor la liceul regesc din Satu Mare, pentru catedra de religie – limba și literatura română. În anul 1880, prins în vâltoarea evenimentelor politice ale timpului, ține discursuri îndreptate împotriva nedreptăților ce se fac românilor din Transilvania. La 27 august 1885, în urma persecuțiilor, renunță la funcția de profesor și ajunge paroh la bisericuța de lemn din Șișești. La 27 august 1890 are loc inaugurarea bisericii din Șișești „Pro S. Unione Omnium Romanorum“, în prezența unui numeros public. Bisericii i s-a spus „Mănăstirea Maicii Domnului“ cu hramul la 15 august a fiecărui an. Cu timpul devine o „mănăstire“ la care credincioșii veneau să se închine la Sfânta Maria, în procesiuni cu preoți prapori, într-un pelerinaj plin de pioșenie și reculegere creștinească. De multe ori, întâlnirile de aici, în timpul cât parohia a fost administrată de părintele Lucaciu (deci până în 1914), depășeau cadrul strict eclesiastic.

Vasile Lucaciu s-a afirmat printre cei mai temerari lideri ai luptei de emancipare a românilor din Transilvania în anii mișcării memorandiste care s-a desfășurat din 1877 până în 1895. În 28 noiembrie 1922, la vârsta de 70 de ani, dr. Vasile Lucaciu moare și e înmormântat în Șișești în ziua de 1 decembrie, dupa 4 ani de la unirea Transilvaniei cu România.