Casa Memorială Ion Popescu Voitești

  Locație  :  Satul Voitești, Comuna Bălănești, Județul Gorj  

Monument de arhitectură construit în 1941 (arh. Iulius Doppelreiter), casa adăpostește exponate (cărți, manuscrise) evocând activitatea geologului și profesorului universitar Ion Popescu-Voitesti (1876 – 1944), precum și o colecție de malacologie și paleontologie.

Ion Popescu Voitesti s-a născut la 18 noiembrie 1876 în satul Voitești, comuna Bălănești, județul Gorj. După absolvirea școlii primare în satul natal, urmează cursurile liceului „Carol I“ din Craiova. Este student al Facultății de Științe, secția Științe naturale a Universității din București, între anii 1895-1898.

În iunie 1910 susține la Paris lucrarea de doctorat cu titlul „Contribuții la studiul stratigrafic al Numuliticului din Depresiunea Getică“. S-a distins printr-o activitate creatoare în învățământ și știință. A organizat Institutul de geologie și paleontologie al Universității din Cluj, întemeind aici revista muzeului geologic mineralogic, cu scopul răspândirii științei românești la noi și peste hotare.

Profesor universitar al facultăților de geologie din Cluj și București, a condus Institutul Geologic al României, a pus bazele Academiei de Științe și a susținut peste 140 de comunicări la congrese de geologie în țară și în străinătate. Ca ofițer de rezervă, Voitești a participat la campania din 1913, fiind rănit în luptele de la Turtucaia, apoi a luat parte activă la războiul din 1916-1918, ajungând până la gradul de maior. Primind sarcina de a mări producția de petrol și de a găsi un nou masiv de sare (cel de la Târgu Ocna fiind în bătaia artileriei) el a indicat adâncirea sondelor de petrol de la Solonț și Moinești (fapt care a dus la sporirea producției cu zece vagoane pe zi) și a descoperit masivul de sare de la Sărata -Bacău.

Ion Popescu Voitești și-a consacrat întreaga viață cercetării structurii pământului românesc, din analiza trecutului geologic descoperind modul de adăpostire a bogățiilor minerale. De asemnea, alături de sinteza tectonică a Carpaților, evoluția paleontologică a pământului românesc a reprezentat partea cea mai de seamă a operei sale. Marele savant nu s-a limitat la activitatea didactică și de laborator, ci a fost permanent în teren, la cercetări, alături de studenții săi.

Mărturie stau fotografiile documentare, manuscrisele și obiectele ce se află în casa memorială de la Bălănești, sat Voitești, unde s-a retras după ieșirea la pensie. De altfel, el a fost toată viața mândru de originea sa, dovadă faptul că și-a adăugat numele satului de baștină la numele de familie. Mai mult, a lăsat aici, posterității, o veritabilă colecție paleontologică și de mineralogie. La 4 octombrie 1944, inima celui ce a iubit atât de mult pământul a încetat să bată, în timp ce se afla în mijlocul naturii.