Casa Memorială Liviu Rebreanu

  Locație  :  Prislop (Liviu Rebreanu), Județul Bistrița Năsăud  

Pe drumul național 17 C, la 5 km de Năsăud și 18 km de Bistrița, se află Casa Memorială Liviu Rebreanu, în localitatea Prislop care azi poartă numele scriitorului. Muzeul memorial este găzduit într-o casă țărănească, specifică zonei, ridicată în anul 1957, cu sprijinul localnicilor și contribuția soției și fiicei scriitorului Liviu Rebreanu.
Clădirea a fost reconstituită pe locul casei părintești din Prislop, a scriitorului. În casă sunt expuse obiecte care au aparținut scriitorului: fotografii de familie, ediții din opera scriitorului apărute în țară și în străinătate. Lângă casă, într-o clădire modernă, se află un amfiteatru pentru expuneri și o expoziție de carte și lucrări de artă plastică.
Satul natal al marelui romancier este Tarlisua, un sat mic „care pe nici o hartă nu l-a descoperit, dar care totuși există“, după cum spunea însuși scriitorul.
S-a mutat mai tarziu în satul Prislop (azi Liviu Rebreanu), unde a avut ocazia să cunoasca visurile și suferințele țăranului român, a trăit cu aceștia și a rămas profund impresionat.
Liviu Rebreanu a locuit în această casă doar un an de zile, dar a cunoscut multe persoane care l-au inspirat în romanul scris ulterior„Ion“. E casa în care a locuit între eroii săi din roman.
Casa are trei încăperi. În prima, care a fost și bucătăria, a rămas doar cuptorul avut de familia Rebreanu. Aici sunt foarte multe documente, fotografii, citate ale scriitorului despre el și despre cele trei opere ale sale: „Ion“, „Pădurea spânzuraților“ și „Răscoala“, precum și citate ale altor scriitori povestind despre Liviu Rebreanu. În cea de-a doua încăpere, sunt expuse costumele vechi și îngălbenite purtate de Ion Pop al Glanetașului și de Ana, nevasta lui Ion, precum și alte date despre romanele scriitorului. Chiar dacă personajele sunt reale, romanul e în cea mai mare parte ficțiune. Ion a murit în 1935, dar Ana a trăit până în 1973, murind la 84 de ani. Mormintele celor doi se găsesc în cimitirul din apropierea bisericii.
În cea de a treia încăpere sunt expuse obiecte și piese de mobilier care au aparținut învățătorului Vasile Rebreanu: dulap, oglindă, biroul de lucru, o canapea cu perne ornamentale, o masă cu patru scaune și pe masă nelipsita scrumieră a scriitorului.
Pereții au multe tablouri de familie, doar locatarii lipsesc, par ca sunt ieșiți și trebuie să se întoarcă.
In apropiere, în centrul satului, se găsește casa parohială, tot o clădire monument, unde a locuit preotul Ion Belciug din roman. Casa e greu să treacă neobservată deoarece este viu colorată, placată cu mozaic galben și albastru.
Complexul cuprinde încă o clădire unde este un amfiteatru mare, iar la etaj o expoziție de carte unde sunt expuse operele lui Liviu Rebreanu. Cele trei mari opere care sunt prezentate în casa memoriala au fost transpuse pe peliculă cinematografica, iar carțile sale au fost traduse în 37 de limbi. Romanul „Ion“ este editat și în scrierea Braille și se crede că e singurul muzeu din țară care deține o asemenea carte.
Liviu Rebreanu în „Cred“ spunea: „Nu frumosul, o născocire omenească, interesează în artă, ci pulsația vieții. Când ai reușit să închizi în cuvinte câteva clipe de viață adevărată, ai săvârșit o operă mai prețioasă decât toate razele din lume… Iar această casă dovedește din plin adevărul vorbelor sale.
Atunci când vezi citatele și mărturisirile autorului, atunci când privești interiorul casei și costumele purtate de Ana și Ion, îți dai seama de sufletul depus pentru scrierea cărților sale, de trăirea din care s-a născut fiecare cuvânt. A cunoscut direct suferințele, dorințele, dramele trăite de eroii săi, le-a înțeles și le-a transpus pe hârtie. Romanele sale sunt o capodoperă. Simțind însă sufletul depus în scrierea lor, ele capătă o altă dimensiune iar noi, cititorii romanelor sale și vizitatorii casei memoriale, ne dăm seama de profunzimea sentimentelor avute de autor când le-a scris.