Casa Memorială Mihail Sadoveanu

  Locație  :  Iași, Județul Iași 

Monument de arhitectură, vila cu „turnișor pătrat“ din dealul Copoului, situată în zona Istitutului Agronomic, a fost construită în 1842 de către Mihail Kogălniceanu căruia i-a aparținut mai multe decenii.

În prima parte a secolului XX, în perioada primului război modial, a fost locuită de o altă mare personalitate a culturii române, marele compozitor George Enescu care se stabilise temporar, în urma războiului, la Iași.

În 1918, într-un moment în care George Enescu era pe punctul de a se dezlipi de reședința care îi devenise dragă și în care compusese și cântase timp de trei ani, întâmplarea a voit ca Mihail Sadoveanu să pășească în casa din Copou. Vreme de mai multe luni de zile, muza muzicii și muza scrisului au prezidat amândouă într-o aceeași casă. În 1919, Mihail Sadoveanu decide să se stabilească aici cu întreaga sa familie numeroasă. Astfel, în cele din urmă, muza lui Mihail Sadoveanu a rămas să stăpânească singură și timp de două decenii, până în 1936 când familia Sadoveanu se mută la București, a viețuit nestingherită în acest cadru, inspirandu-l pe cel mai mare prozator al poporului nostru.

În această casă Sadoveanu a scris aproximativ 35 de opere, din care „Strada Lăpușneanu“, „Venea o moară pe Siret“, „Hanu-Ancuței“, „Zodia Cancerului“, „Baltagul“ , primele două părți din „Frații Jderi“ etc. În 1947, Mihail Sadoveanu donează domeniul Institutului de Agronomie din Iași. Până în 1980 casa a servit ca sediu al Institutului de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor al Academiei și Institutului de Antropologie. A fost restaurată între anii 1978 – 1980.

La 6 noiembrie 1980, casa de la Copou cunoaște momentul sărbătoresc al inaugurării sale ca Muzeu Memorial „Mihail Sadoveanu“. Sunt prezenți la festivitate: fiica scriitorului, Profira Sadoveanu, soția sa, Valeria Sadoveanu, I.P.S. Teoctist, Mitropolitul Moldovei și Sucevei, scriitori și oameni de cultură, oficialități din Iași, un numeros public. Gazde sunt muzeografii Muzeului Literaturii Române din Iași, cei care, cu efort și stăruință, au dat clădirii destinația și înfățișarea de astăzi. Ansamblul sculptural (autor Dan Covataru) din grădina muzeului păstrează cu pioșenie urna funerară cu rămășițele pământești ale Valeriei Sadoveanu. Dorința scriitorului de a-și afla odihna veșnică în acest loc nu s-a înfăptuit încă. Reamintim cuvintele sale, rostite la 6 februarie 1938, cu prilejul conferirii de către Universitatea ieșeană a titlului de doctor „honoris causa“: „Oriunde m-ar purta valurile vieții, dumneavoastră știți că mă întorc aici așa cum albina, după ce explorează câmpia și cerul, se întoarce la roiul său fără de care nu poate trăi. Nădăjduiesc ca și popasul meu din urmă, cel definitiv, tot aici va fi. Doresc ca acest popas să fie cât mai întârziat, surprizele existenței și fragilitatea ființei noastre l-ar putea face, însă, și foarte apropiat“.

În prezent, castelul cu turn valorifică expozițional manuscrise, ediții prime, fotografii originale, unelte de vânătoare și pescuit, mobilier, vestimentație, lucrări de arta plastica (Octav Băncilă, Aurel Băeșu), grup statuar etc. În prima duminică a lunii mai în care arborii din curte înfloresc, aici se organizează tradiționala“Sărbătoare a liliacului“.