Casa Memorială Nicolae Gane

  Locație  :  Iași, Județul Iași 

Clădirea a fost construită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea și este monument de arhitectură cu valoare memorială. Casa a aparținut prozatorului Nicolae Gane până în anul morții (1916), apoi a fost vândută de fiul său Direcției Regionale Silvice. Dupa 1948 clădirea a trecut în patrimoniul Primăriei Iași, fiind atribuită Întreprinderii de Gospodărie Comunală. La 25 decembrie 1992 a fost atribuită Muzeului Literaturii Române care, în prezent, deține câteva camere, celelalte fiind ocupate încă de Regia Autonomă de Termoficare Iași.

Muzeul Memorial Nicolae Gane reconstituie camera de lucru a scriitorului care a avut în propietate această casă. S-au folosit pentru aceasta obiecte autentice de epocă din secolul XIX și obiecte, corespondență orginală, manuscrise, documente, tablouri, fotografii și picturi originale din secolele XIX-XX, cărți care au aparținut omului de cultură, un membru marcant al Societății „Junimea“. S-a încercat refacerea atmosferei tipice a unei locuințe aparținând unui cărturar, scriitor junimist, om politic și edil al Iașului de la jumătatea secolului trecut până la jumătatea celui de-al doilea deceniu al secolului nostru.

În casa Nicolae Gane a fost organizat și muzeul primăriei care evocă personalități ce s-au aflat în fruntea administrației Iașului: Vasile Pogor, Costache Negruzzi, Dimitrie Gusti etc. Muzeul încearcă să evidențieze atât aspecte legate de activitatea în plan cultural, cât mai ales aspecte privind activitatea lor în folosul capitalei Moldovei. S-au pus în evidență realizari deosebite în plan arhitectural și edilitar, în domenii dintre cele mai variate, la loc de cinste aflându-se instituțiile de învățământ și cultură. S-au folosit stampe și fotografii originale, afișe, tablouri, manuscrise, publicații ale Primăriei, cărți cu autograf, obiecte ce au aparținut personalităților evocate. Toate acestea încearcă să sugereze repere ale evoluției Iașului în ultimele două sute de ani.

Cele două nuclee de muzee vor fi extinse în anii următori, pe măsură ce se va dispune de mai mult spațiu. Se vor adăuga acestora un Muzeu al Instrumentelor Mecanice de Scris pentru care s-a început deja activitatea de documentare și colectare a materialelor. Nicolae Gane s-a născut la data de 1 februarie 1838 în orașul Fălticeni, fiind descendent al unei vechi familii boierești. A urmat școala primară la Fălticeni cu părintele Neofit Scriban, apoi se înscrie la pensionul francez al lui Louis Jordan din Iași, după care urmează științele juridice la Paris.

După revenirea în țară, Nicolae Gane a fost angajat secretar-translator al directorului general al închisorilor din Moldova (1857). În același an este numit ca judecător la Tribunalul Suceava, de unde este destituit din cauza manifestărilor prounioniste.

După Unirea țărilor române din anul 1859, revine în magistratură unde îndeplinește mai multe funcții: președinte al Tribunalului Suceava, membru al Curții de Întărituri Iași (1861), prefect al județului Suceava (1863) și ulterior al Dorohoiului, trece în anul 1864 ca judecător la Curtea de Apel din Focșani, de unde se transferă, în anul 1865, la instituția similară din Iași. Nicolae Gane devine membru al societății „Junimea“ din Iași, publicând nuvele și poezii lirice în revista „Convorbiri literare“.

În anul 1867, Nicolae Gane este numit președinte de secție la Curtea de Apel Focșani, dar demisioneaza și se stabilește la Iași, unde încearcă să practice avocatura pentru care nu avea însă vocație. În anul 1868, este numit pentru o scurtă perioadă în funcția de procuror general pe lângă Curtea de Apel din Iași. Intră în activitatea politică, fiind ales în anul 1870 ca deputat din partea grupării „junimiste“ și prefect al județului Iași. În perioada 1872 – 1911, este ales de cinci ori primar al orașului Iași, calitate în care s-a remarcat prin următoarele realizări: aducțiunea apei potabile la Iași din sursa Timișești, cel mai important proiect al său, pentru care a fost atacat în presa vremii; încheierea unui contract de asfaltare și întreținere a străzilor și trotuarelor în anii 1872-1873, contract aprobat de regele Carol I; întocmirea unui studiu asupra diverselor sisteme de tracțiune pentru realizarea transportului public urban; inaugurarea, în 1899, a Uzinei Electrice Comunale; începerea, în 1900, a exploatării tramvaielor electrice; inaugurarea, la 1 decembrie 1896, a clădirii Teatrului Național;Devenit membru al Partidului Național Liberal în anul 1883, a fost ales de mai multe ori deputat și senator din partea acestei formațiuni politice. Pentru o scurtă perioadă (1 – 20 martie 1888) a îndeplinit funcția de ministru al Agriculturii, Industriei, Comerțului și Domeniilor în Guvernul Ion C. Brătianu.

Nicolae Gane a scris proză cu tonalități romantice care evocă trecutul, viața patriarhală și aventurile cinegetice. Printre lucrările publicate de Nicolae Gane, menționăm următoarele: Domnița Ruxandra, Fluierul lui Ștefan, Piatra lui Osman, Comoara de pe Rarău, Privighetoarea Socolei, Vânătoarea, Aliuță, Hatmanul Baltag, Șanta, Astronomul și doftorul, Duduca Bălașa, Petru Rareș, Andrei Florea Curcanul, Cânele bălan, În vacanțe, Sfântul Andrei, Stejarul din Borzești șamd.

La data de 1 aprilie 1908 a fost ales ca membru titular al Academiei Române. Ulterior a fost și membru în comitetul de lectură al teatrului Național din Iași (1910-1916). Nicolae Gane a trecut în neființă la data de 16 aprilie 1916 în orașul Iași.