Casa Memorială Nicu Enea

 Locație  :  Bacău, Județul Bacău  

În această casă modestă, cu sufragerie la parter și dormitor și atelier de lucru la etaj, construită la începutul secolului al XX-lea, a trăit și lucrat în perioada 1929 – 1960 pictorul băcăuan Nicu Enea (1897 – 1960). În anii 1969/1970, casa, împreună cu 133 de lucrări de pictură și 209 lucrări de grafică, a fost donată de soția pictorului pentru a deveni muzeu.
Astfel, în 1970, la împlinirea unui deceniu de la moartea pictorului, este inaugurată expoziția memorială cu tablouri semnate de Nicu Enea: peisaje, autoportrete, nuduri, naturi statice, flori.
Parte a Secției de artă a Complexului Muzeal „Iulian Antonescu“ – Bacău, colecția cuprinde obiecte personale, fotografii, corespondență, 60 de lucrări de pictură și grafică semnate de Nicu Enea. Expoziția prezintă o parte importantă a operei pictorului băcăuan, elev al lui Camil Ressu, precum și ale pictorilor Jean Al. Steriadi, Nicolae Tonitza și alții. În curte se află un bust al artistului, în piatră, aparținând sculptorului Nicolae Enea.
Casa a fost restaurată în anul 2004, fiind redeschisă publicului pe 27 mai 2005. În prezent, din păcate, imaginea ei are de suferit deoarece a rămas singura clădire veche într-un spațiu dominat de blocuri înalte.
Nicu Enea a început să-și trăiască posteritatea încă din 1947, cu 18 ani înainte de a muri. Condiția de out-sider l-a caracterizat mereu în ochii colegilor săi de breaslă care nu-i puteau tolera cele două mari izbânzi ale sale: câștigarea, în 1934, a dreptului de a reprezenta România la Expoziția Internațională de Pictură de la Paris – de unde s-a întors cu un premiu de invidiat și obținerea, în anii ’40, a dreptului de a picta palatele regale. Bunele sale relații cu familia regală au dus, după căderea monarhiei, la lipirea etichetei de „pictor al Curții Regale“ – care i-a creat mari necazuri lui Nicu Enea.
Dupa perioada lui bună, 1925-1947, în care obține numeroase premii și în care expune în cele mai prestigioase săli din București, Belgrad, Zagreb etc., urmează trista agonie artistică. Omul care a realizat, în 1934, ciclul alegoric „Artele“ într-una din încăperile Palatului Regal și care a pictat, în 1939, biserica „Sfinții Voievoizi“ din cartierul CFR Bacău, a sfârșit prin a „picta“ pancarde, machete de gazete de perete și alte obiecte ale propagandei vizuale comuniste. Ca să obțină o cartelă alimentară, a făcut portretele clasicilor marxisti, inclusiv a lui Stalin.
Cert este ca nu la Teatrul „Bacovia“ trebuie căutat Nicu Enea, ci chiar acasă la el unde, cu puțin noroc, puteți vedea lucrarea „Elvira“, care a făcut să se vorbească mult despre Bacău în 1934, la Expoziția Internațională de la Paris.