Casa Memorială Panait Istrati

 

  Locație  :  Brăila, Județul Brăila  

 Casa memorială „Panait Istrati“ se află într-o clădire construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu destinație administrativă (Casa Grădinarului). Moda amenajării parcurilor după modelul celor englezești a determinat, cu precădere în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, preocuparea edililor brăileni pentru reorganizarea spațiului Grădinii Publice, ceea ce a presupus și angajarea unor specialiști în domeniu. Ca urmare, în jurul anului 1860, într-un perimetru situat pe latura de nord-est, se construiesc: bufetul, locuința grădinarului și serele. Pe acest amplasament a fost construită în stil neoromânesc, la începutul secolului XX, cu funcțiunea de locuință și purtând denumirea de Casa Grădinarului, clădirea cunoscută astăzi drept Casa Memorială „Panait Istrati“. După 1947, clădirea își păstrează destinația administrativă și este trecută în administrarea sectorului „Spații verzi“ al Primăriei Brăila. Din 1984 găzduiește Expoziția Memorială „Panait Istrati“, deschisă cu prilejul centenarului scriitorului (1884- 1984).
Deși Panait Istrati nu a locuit aici, clădirii i-a fost atribuită această destinație deoarece autorul Chirei Chiralina prefera spațiul din vecinătatea casei pentru contemplarea Dunării și a împrejurărilor. În plus, nici una din clădirile în care a locuit Panait Istrati la Brăila nu s-a păstrat.
Aici sunt valorificate expozițional manuscrise, extrase din gazete, obiecte personale, piese de mobilier, cărți cu autograf, ediții rare, ediții princeps, fotografii-document, obiecte ce au fost cumpărate, în cea mai mare parte, de la ultima soție a scriitorului, Margareta Istrati. Expoziția foto-documentară explică mediul social primitiv în care a venit pe lume și și-a trăit nefericita copilărie.
În cea de-a doua cameră sunt expuse tot manuscrise și cărți ale sale, în diferite ediții, ca de pildă: „Chira Chiralina“ (Paris si Bucuresti, 1924), „Moș Aghel“ (Paris, 1924, Bucuresti, 1942), „Codin“ (Paris, 1926), „Ciulinii Bărăganului“ (Paris, 1928, Bucuresti, 1942), aceasta din urmă obținând și o frumoasă transpunere cinematografică într-o coproducție româno-franceză, s.a.
A treia cameră cuprinde mobilier și numeroase lucrări de artă plastică printre care un bust al scriitorului. În podul clădirii s-a organizat Fondul de documentare cu privire la studiul vieții și operei lui Panait Istrati, scriitor revendicat de două culturi: română și franceză. Succesul operei sale în Franța se datoreză priceperii scriitorului de a folosi expresii din varii medii românești, acestea făcând deliciul cititorului francez care descoperea cu interes o altă literatură decât cea autohtonă.
Autodidact, boem, aventurier, pribeag, alungat de mizerie prin trei continente și descoperit întâmplător de Romain Rolland, Panait Istrati (1884-1935) a ajuns prozator robust, explorând medii sociale mai putin cercetate, lumea de mahala și lumea interlopă, grefate pe un fond etnografic ancestral. A dus o existență mizerabilă, mereu în cautare de lucru și mereu fără bani, cu sănătatea grav lovită. A fost totuși un optimist care a iubit viața și arta: „Frumosul, religia mea, frumosul care cuprinde toate valorile morale și care avea să dea un sens vieții mele, susținându-mă în nenumăratele mele ceasuri de grea cumpănă când, încolțit de mizerie și sfârșit de puteri, adesea m-am întrebat dacă el merită atâtea jertfe“.